Entre os dias 1º de agosto e 31 de outubro de 2008, as fotos enviadas ao concurso cultural Sua foto também concorrem a uma viagem para Washington para conhecer a sede da National Geographic Society.

Nesse período, os leitores selecionados como vencedores (1º lugar) nos concursos locais (Sua foto, no caso do Brasil), que acontecem em vários países ao redor do mundo, concorrem automaticamente ao Concurso Internacional de Fotografia National Geographic 2008.

Esse concurso elege a melhor foto de natureza, pessoas e lugares. O resultado dos vencedores brasileiros serão divulgados em novembro de 2008, no site da National Geographic Brasil e haverá um vencedor por categoria. O resultado final, com os vencedores internacionais, será divulgado no dia 15 de dezembro de 2008.

Premiação - O primeiro lugar de cada categoria (natureza, pessoas e lugareas) receberá uma viagem para conhecer a sede da National Geographic Society em Washington, D.C. por cinco dias e quatro noites em datas ainda a serem definidas, em Dezembro de 2008 ou começo de 2009.

Mais informações em:

http://viajeaqui.abril.com.br/ng/promo_foto_dia.shtml

There's a whole lot of potential to explore here. Biologically speaking, I can see a tool for extrapolating, hypothesizing animal/organism behavior based on how an organism is constructed. Described in this Wired article:

Before you even begin the Cell stage, you have to make a decision: Is your little guy an herbivore or a carnivore? This can have lasting repercussions throughout the rest of the game. As a carnivore, the easiest way to get meat is to attack your fellow creatures. This turns your bacteria into kind of a jerk, and when he evolves, he'll be more suited to being an aggressive land animal. Establishing dominance with violence will be easier than trying to reason with other creatures. And if you take this path of least resistance throughout the rest of the game, you'll be a warlike, spacefaring race of jerks in no time, just because your aquatic ancestors went on the Atkins diet eons ago.

What's cool is that some researchers already have their game on. This video from National Geographic shows us just how geeky us academics can be in creating the "ultimate animal". Can spore be partially integrated into the life science curriculum?

I guess Spore isn't just for science freaks as well. Like all Sim(...) games one must carefully decide the social science angle in determining the anthropological, sociological and political ramifications in the civilization stage, even if such a term can be said to exist in real, non-virtual life. My guess is that this segment of the game will devolve into the typical hulk-smash warmongering typically seen in most Sim games.

Even though Spore may try to be everything for every player, it does seem to set up an interesting template for game designers, simulation programmers to share with scholars in the academic sphere. I'm curious to find out where on the evolutionary scale librarians enter the picture.

 A montadora Toyota e sua agência de propaganda Dentsu Latin America, em parceria à National Geographic, revista da Editora Abril e canal de TV por assinatura transmitido pelaNatGeo, criaram a série “Across the Amazon – De Leste a Oeste em 70 dias”, que estréia no dia 05 de outubro de 2008.

 Dessa parceria, surgiu a expedição Across the Amazon, realizada entre os meses de maio e julho deste ano e que percorreu da Costa Leste ao Extremo Oeste do Continente Sul-Americano. Durante 70 dias a bordo de duas Picapes Hilux, da Toyota, os participantes da Expedição narram a aventura de cruzar a América Latina partindo da cidade de Ponta dos Seixas (PA) até Talara (Peru), num total de 8.375 quilômetros.

 A viagem foi relatada em publieditoriais nas edições de junho a setembro das revistasNational Geographic e Quatro Rodas. No final de semana de estréia da série, um publieditorial será veiculado também na revista Veja.

 A série contará com seis episódios com duração de meia hora cada, transmitidos sempre às quintas-feiras, às 22h30. Além disso, foi criado também um site da expedição onde há um blog com as aventuras e desafios que o grupo de fotógrafos, cinegrafistas, pilotos, produtores e técnicos em Áudio vivenciaram. “O Across the Amazon é um projeto grandioso não só pela marcas envolvidas, empresas líderes que prezam pela alta qualidade de seus produtos, mas também pela audácia de produzir um conteúdo exclusivo e muito atraente ao público final e que será distribuído em diversas plataformas, como TV, revista e Internet. A adequação editorial, os meios de divulgação e a tradução do conceito de “determinação” por meio de uma história real fazem deste projeto um case de Branded Content (Comunicação por Conteúdo) para a Toyota do Brasil. Do ponto de vista de mídia, é perfeito, pois o produto está inserido no conteúdo, que chega de forma pertinente e sem dispersão para o target da Hilux”, afirma o diretor de Mídia da Dentsu, Alexandre Ugadin.

 O site Across the Amazon (www.acrosstheamazon.com.br) realizou também um Concurso Cultural onde dois das centenas de inscritos tiveram a oportunidade de se juntar durante cinco dias à equipe Across The Amazon, dirigindo uma Toyota Hilux na última fase da Expedição, de Trujillo a Talara, no Peru. Ao voltar para o Brasil, os ganhadores ainda participaram de um jantar com a equipe da Toyota e da Dentsu. O Concurso foi divulgado por meio de peças na Internet e nos publieditoriais, além de mala-direta e e-mail marketing para clientes Toyota e assinantes da Editora Abril.

 Across the Amazon – De Leste a Oeste em 70 dias

Estréia:

Domingo – 05 de outubro – 20h

 Novos episódios:

Quintas-feiras – 22h30

 Reprises:

Quintas-feiras – 22h

Ana Paula Ruiz / Sandra Santos
ECCO - Escritório de Consultoria e Comunicação

Surah Rahman Chapter: 55 , Verse no : 13

فَبِأَيِّ آلَاءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ

Then which of the favours of your Lord will ye deny?

پھر تم اپنے رب کی کس کس نعمت کو جھٹلاؤ گے

Photo Courtesy: Harris Farooq

Buscando fotografías para un nuevo post sobre la ciudad de Burgos, me he encontrado con esta página de la edición americana de la prestigiosa revista National Geographic. No conozco el número ni la fecha. Supongo, debido al texto, que se trate de un reportaje sobre las ciudades castellanas. La foto está tomada desde las Llanas de afuera. Una verdadera curiosidad.

El texto dice:

El ruido de bueyes, burros y camiones sobre los adoquines de Burgos.

Campo de batalla de moros y cristianos; hogar del Cid, héroe nacional español; y capital del la reina Isabel de Castilla; Burgos fue durante mucho tiempo la representación de la Edad Media. Comenzada en el año 1221, la catedral, al final de esta calle, es considerada como una de las mejores de España.

PS - Think you know what the picture at right is? I bet you're wrong!

Read this week's BioBites!

1.) Wondering how big your carbon footprint is? TierneyLab at the NY Times unveils details about a gizmo for your phone that uses GPS to track your carbon usage by movement and will be available soon.

2.) Worried about finding a mate with a good MHC match? Check out ScientificMatch.com where, for a saliva sample and a mere $1000, you can find one!

3.) As reported by e! Science News, a new study shows that HIV has been around longer than we thought - since about 1900.

4.) Also from e! Science news: eating too much is bad for your brain.

5.) The Discovery Channel reports from across the Charles River at MIT, where they were able to create smell receptors in the lab. Someday this could lead to artifical noses that could detect things like drugs, explosives and cancer!

6.) Ring a bell and a dog moth salivates?

7.) Having problems with your teenage son? Maybe he has a mutation in his DAT1 gene, as reported by ScienceDaily.com.

8.) Check out the amazing images that won this year's National Geographic Best Science Images awards.

9.) Word associations with the word organic? Farming. Food. TVs?

fotografía de Andrew Wong

De repente, donde antes no había nada, aparecían ballenas, y pasaban junto a mí tranquilas, como si yo no existiera, como si mi presencia no las molestara.

Y entonces una pasó más cerca que el resto, y pude tocarla. Y al tocar su morro, abrió su ojo, y me miró.

Fue un sueño precioso.

(vía)

From a National Geographic photoshoot of right whales:

One whale repeatedly swam within inches of photographer Brian Skerry and assistant Mauricio Handler (pictured) as they dived off the Auckland Islands. "It looked at me with great curiosity," Handler says. "No aggression."

Quite a photo - though if that were me on the right, I would have instantly soiled myself.  Imagine having something that size swim right up to you...  Though it must also have been an amazing experience.

from National Geographic via Towleroad

SURSA: NATIONAL GEOGRAPHIC

Dar aş fi în stare să pun pariu că sunteţi curioşi de ce „Marcă Înregistrată” şi ce-mi veni să aleg subiectul ăsta? Păi, între nişte butoneli la telecomandă, derulând programele româneşti, îl văd la un moment dat pe Florin Piersic, ăl bătrân, chitit să ne facă o mărturisire. Mă, zic în sinea mea, ce-o vrea să zică omul ăsta? Personal, Piersic ăl bătrân îmi place. Şi ca om, şi ca actor. Şi zăbovesc să văd ce vrea să ne mărturisească, aveam senzaţia că e vreo ştire de-aia gen „acasă tv”, mă rog... omul continuă, spunând că toată viaţa lui i-au plăcut femeile şi prăjiturile. În spatele lui, pe fundal, începe să se fâţâie un fel de piţi beib la care nu prea îi văd rolul... Aflu, tot de la dom’ Florin, că juna se numeşte Veronica, marea lui descoperire făcută ieri. Duduiţa bate nişte oo într-un castron şi se îndreaptă agale către maestru, ocolind canapeaua pe care şedea acesta. Maestrul, extaziat la culme (meritul lui, dom’ne, e actor bun), îşi vâră un deşte în castronul de-l freca piţilina de zor şi-l degustă apoi plin de beatitudine... Între timp, duduia zdrăngăne castronul de ceva, aruncat aşa în sictir, şi dă să se aşeze pe canapea. Conu Piersic, leşinat, o pune deasupra extazului cauzat de frecangeala Veronicăi, dar stupoare!!! Veronica are pe post de cap o prăjitură. Şi mai mare stupoare!! Maestrul se repede să-i lingă frişca din creştet!! Veronico, mânca-ţi-ar naţiunea dulceaţa ta de piersicele, ce-i făcuşi lui dom’ Florin?!?!... Zbang, euforia moare când camera se răsuceşte brusc către o masă pe care stă pompos „Lemarco alb”. Cică e dulce, dulce de tot.

Acuma, să nu mă întelegeţi greşit. Cu Florin Piersic n-am nimic, chiar îl preţuiesc şi ca om, şi ca actor. Dar am ce am cu aştia de la Lemarco de pildă. Şi cu băieţeii deştepţi din media românească. De ce? Că mereu merg pe stereotipul sexul vinde. Pui un crac de piţipoancă, pui o ţâţă mai tunată, cu airbaguri supradimensionate şi gata. Succesul e asigurat. Nu le mai rămâne decât să bage sound de manele şi pe reclame, că treaba-i gata.  Vezi povestea de cartier, protagonist tot un Florin, de data asta pe nume Călinescu. Eee.. nu,  nu-mi spuneţi că dacă ar fi făcut un decor rupt din anii 1800 când don’şoarele aveau alte preocupări şi nu fuste scurte şi burice goale în care să evidenţieze zahărul din care s-au făcut prăjiturile de la serbarea câmpenească ar fi avut succes. Nuu, să fim serioşi. Adevărul e că media oferă ceea ce se cere. Manele, piţipoance şi baieţi de-aia plini de cultură care-şi măsoară bărbăţia în başii boxelor de la maşină, în ochelarii de soare contrafăcuţi pe vapoarele din Hong-Kong şi mă opresc aici. Cu caracterizarea. Continui doar cu o idee. E febra mărcilor înregistrate, în România. Caşcaval de Rucăr, cârnaţi de Pleşcoi, dulceaţa de nu stiu care...

 Gogule, păi dacă vrei să faci bani, subscrie repede la mărci înregistrate şi fă un brand din manele, piţipoance, cocalari... Hai, nu trebuie să-mi mulţumeşti pentru idee, şi nici că ai să fii bogat... nu-i cazul. Cum? De ce o fac publică şi nu le înregistrez eu? Pai, hai să-ţi zic... Mă bate gândul să transform în marcă înregistrată prostia românească. Şi-apoi să pretind statului câte un euro pe luna de fiecare prost. Drept taxă. De cultură. Cultura inculturii, evident. Vă las, că uite, încep iar ştirile ProsTV, şi am treabă... să mut pe National Geographic.

Both my brother and I were born with Amblyopia, otherwise known as lazy eye, passed down from our dad. Luckily, unlike our dad we were able to have surgery and spent our kindergarten years as one eyed pirates to correct the problem. Throughout my childhood no one noticed my difference but that is the innocence of children isn’t it?

Despite the set backs of high school, only recently I decided to embrace my wandering eye and the unusual colour. Just as the famous Afghan woman on the cover of National Geographic, this is part of what make me beautiful. The rest comes from within.

My dad's grandfather believed he caused the eye condition. In WWI, he had his eye shot out and was left in the pile of dead. Another solider heard him moan and pulled him out. Afterwards he spent months in a hospital. Everyone back home had been told he was dead until his brother, also a soldier, heard a rumor he was alive. When his brother arrived at the hospital where he was said to be, they wouldn't let him in. Upon threatening to punch the guard he was let in and saw his brother was in fact alive. Imagine after all that trauma and surviving despite the odds, when it was discovered his grandson (my dad) had a lazy eye, he blamed himself.

His story makes me think of Edgar Cayce and the belief of our past lives attribute to our current existence. Perhaps rather then believing in my great-grandfather's curse, maybe in a previous life I was involved in something that created my eye condition. Also both my dad and brother were there as well which can buy into the idea that our souls are connected far beyond nowdays understanding.

Whatever it may be for the past, present and future, today, for me, is to continue as I am.
As for my eyes, the windows to my soul and now, my very best feature.
This little light of mine, I am gonna let it shine, let it shine, let it shine, let it shine!

Happiness,
Sarie J.

Its asking for a 250-500 word submission and picture of a memorable "adventure moment." I know lots of you out there have something memorable to write about South Africa! The winner will be honored at a major event at NGS, sent on a "dream trip" to South Africa, and published in an upcoming issue of National Geographic Adventure.

Enter here!

1. A big online travel company is aligning its mission with non-profits (the alignment is not new, but that's it's a major online travel company).
2. They've defined organizations that help "places and people" as those primarily related to environment and health on an international scope (nothing wrong with these organizations, just that historic sites, cultural heritage, and historic preservation organizations were not finalists).
3. The message is simple and fast, and comes from the CEO.
4. It involves its "members" in making the final decision.  That's a Web 2.0 strategy that the NTHP has used in its Partners in Preservation Program.
5. It emphasizes the "why" rather than what or who: "With over 15 million reviews and opinions from real travelers, TripAdvisor believes in the power of the collective voice. We also believe you can leave more than your footprints behind when you travel – by making a difference in your community and the places you visit."

We'll see how this plays out, but their tactics may be useful to historic sites as they build support for their efforts.

Fotografía aérea de Robert B. Haas en National Geographic de un grupo de flamencos que forman la imagen de... un enorme e impresionante flamenco. La galería completa en Latin American Aerials. No es foro histórica, pero me parece que dentro de un futuro no muy lejano, éstas imágenes de animales, sí que serán históricas, junto con los documentales tipo Animal Planet, National Geographic y demás.

Un abrazo desde España!!

Pd. Cambié de plantilla, a ver qué opinan

Gra posiada 20 etapów. Na każdym z poziomów musimy zmierzyć się z zadaniem fotograficznymi ("misje" producent gry przygotował wraz z magazynem National Geographic). Ma to być gra edukacyjna, ale nie ukrywajmy - stawia się tu również na promocję. W grze jest spory wybór korpusów lustrzanek Sony Alfa oraz Konica-Minolta Dynax.

Gra została specjalnie przetłumaczona na potrzeby Photokiny. Nie wiadomo czy i kiedy wyjdzie poza Japonię. Nieoficjalnie wiadomo, że tytuł gry to "Afrika".

anyway, he was super nice, and i invited him to a few things after that, none of which he could attend (he travels a lot for work).  so, i cool on him, figure he just wants an awesome chick to hang out with once in awhile.  well, then he asks me to go to the movies with him.  ok.  sure.  this was may of this year, and i suggest seeing the newest indiana jones that was coming out.  he says "sure" and then the day of the date he suggests going to "silverdocs" which is a documentary film festival in silver spring.  again, i'm agreeable, and i drive out to silver spring to meet him.  i ask him for directions to the theatre and he says "google that shit!"  hm.  ok.

so, i get there and get in line.  he shows a few minutes later.  he gets my ticket, that is nice, and we go see a 2 hour, completely subtitled documentary on stolen media in iran.  yup.  not exactly indiana jones, but it is interesting, and somewhat entertaining, and the chair wasn't THAT hard.  ok, the chair was that hard. 

afterward we go and grab some guinnesses at a local pub.  he starts talking about the latest project he is working on for work.  he's going to be traveling to new york to produce a special on genetic migrations and find out how people from different lines ended up there. 

or something.

national geographic then clarifies....or tries to....and says something like "well, we can map a path of migration by the mutating mitochondria that occurs every 500 generations in the human genome." 

or something.

now, i'm no dummy, but wtf. 

i mean, it IS interesting....to someone else.  i'm sure.  but i would be dishonest if i said it didn't mostly go over my head.

i tell him about what i do, how i love seeing patients get better, recover, get their mobility and lives back.  and i am just me.  i'm not trying to impress him with obscure terms that i haven't heard since biology classes in college.  i'm just being me.  being nice, sincere and open.

i don't want to seem like i don't care about what national geographic is working on.  that isn't it.  but, a job is a job.  it doesn't necessarily define or describe someone.  what i want to know is why you love it or hate it.  how do you feel about people you meet along the way?  what makes your world turn?  what you are learning and why it is making the world better? 

i had a nice time, and i love intellectual banter, but i was exhausted after this.  and i still didn't feel like i had gotten to know him.

how will national geographic ever understand why ghostbusters is one of my top 10 favorite movies of all time?  or why gremlins is my favorite christmas movie?  i don't think it would work.

 national geographic fits nicely into the friend category, and that is where he'll stay.

**btw, bob took me to see indiana jones opening night.  we also saw iron man and the dark knight, and he makes me laugh so hard my stomach hurts when i'm with him.   bob also asked me to come over thurs night...i didn't go.  he asked me to stay at the barbeque longer on sunday, and i left.  go me. 

**i also hung out with vegas last night.  watched the game until it ended.  so glad the steelers won, but disappointed that it took until overtime to do it.  we made tentative plans about breaking in my new dvd player by watching wayne's world, but nothing set yet.

I "grandi vecchi". Uno dei simboli del degrado ambientale è l'albero bruciato. Per colpa delle alterazioni climatiche, della negligenza dell'uomo, della dolosità. A Santa Maria Navarrese, nella zona dell'Ogliastra sulla costa orientale della Sardegna, c'è un albero di dimensioni imponenti - alto oltre nove metri e con una circonferenza superiore agli otto - che porta ancora i segni di un incendio delittuoso, avvenuto proprio quarant'anni fa. Questo "grande vecchio", circondato da altri enormi olivastri (diversi dagli olivi coltivati), di cinque, sei metri, adesso è recintato, per cautela. Chi capita da quelle parti, deve fermarsi ad ammirarlo, perchè gli incontri con gli alberi millenari non capitano spesso. L'olivastro di Santa Maria Navarrese è oggi un monumento naturale nazionale, al pari degli altri luoghi del Paese che vengono considerati una ricchezza ambientale. L'Italia ha alberi monumentali dappertutto. Rappresentano un patrimonio, poco noto ai più, e sicuramente non valorizzato adeguatamente. Ma come tutti i patrimoni, è da proteggere. Insegnando ai cittadini il rispetto verso questi monumenti naturali, così come si dovrebbe fare con le persone anziane. Se i vecchi rappresentano la memoria storica della vita comunitaria degli esseri umani, gli alberi millenari sono una testimonianza della natura. Che riguarda anche il nostro futuro. Gli alberi d'altronde sono espressione di un ambiente sano, buono, pulito. Servono per mitigare gli effetti dell'inquinamento. Come hanno capito centinaia di milioni di persone, nel mondo, che hanno aderito alla campagna dell'UNEP (Programma Ambientale delle Nazioni Unite), piantando alberi. L'obiettivo di arrivare a 7 miliardi di alberi (uno per ogni abitante della terra) alla fine del 2009. Chissà quanti diventeranno millenari...

Guglielmo Pepe

(Direttore responsabile National Geographic Italia)

GLI ALBERI SONO BENI PREZIOSI, ALCUNI HANNO PARTICOLARE VALORE STORICO, CULTURALE, PAESAGGISTICO, MONUMENTALE. PROMUOVIAMO IL CENSIMENTO E OFFRIAMO GLI STRUMENTI PER TUTELARE E VALORIZZARE QUESTO STRAORDINARIO PATRIMONIO.

• http://www.corpoforestale.it/foreste&forestale/ricerca&progetti/alberi_m/regioni.htm
• http://www.ardea.org/alberi/alberi_ind.htm
• http://www.molisealberi.com/alberiitalia.asp

Find it at WCPL

That's why National GeoBee online quiz is tops. Yes, it is technically designed for middle school students to prepare for the National Geographic Bee. But it is so much more than that. Who else asks you to type the following countries from largest to smallest with respect to total landmass: Sudan, Zimbabwe, Sierra Leone? Or which country exports more sugar cane, Chad or Guatemala? Brilliant.