citeste mai mult

 Acest studiu a fost efectuat din punct de vedere sociologic. Istoricii religiei sau teologii s-ar putea sa aiba alt punct de vedere .  Apoi in modul cum clasifica Dumnezeu apartenenta la o religie sau alta este cu totul diferit si este imposibil pentru oameni sa cuprinda aceasta imagine intr-un studiu.  Biblia spune ca Dumnezeu cunoaste pe cei ce sunt ai Lui. Apoi, din perspectiva lui Dumnezeu nu exista decat doua categorii: cei care sunt in Imparatia Lui si cei care sunt in lume, adica cei separati de El.

Pe de alta parte, este responsabilitatea fiecarui individ sa-si confirme pentru el insusi daca in statistica divina se afla socotit printre cei in imparatia Lui. Apostolul Pavel ii avertizeaza pe cei din Corint “Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Nu recunoasteti ca Isus este in voi?” Este cea mai importanta intrebare a vietii la care sa nu raspundem superficial prin a ne baza pe aderenta la o grupare religiosa ci pe convingere intima, personala prin credinta ca apartinem grupului mic dar real al credinciosilor.

Pentru cei care doresc sa citeasca in intregime  studiul realizat de Pew Forum pot accesa pe internet la adresa http;//religions.pewforum.org/

 * articol publicat in Revista "Romanian Times"

Poate ati vazut ca am primit la post-ul meu vechi despre icoane un comment ca o palma divina, un link care sa demonteze instantaneu toata presupusa mea deruta religioasa. Si, asa cum se intampla foarte des, incercarile astea, scremerile astea religioase mai rau ma supara decat sa ma linisteasca. Cat despre a invata ceva, sa fim seriosi, ce ai putea sa inveti din niste texte stupide care nu fac nimic altceva decat sa-i dea senzatia celui care le scrie ca se afla intr-o relatie privilegiata cu Dumnezeu?

Nu agreez textele religioase. Cu atat mai putin pe cele crestin-ortodoxe. Dincolo de calitatea mizerabila a scrierii, exista un motiv mai serios pentru care nu le agreez: daca tot “nu ne este noua dat” sa intelegem cum sta treaba cu Dumnezeu, “why bother?”, ca sa-l citez pe Daniel Craig in filmul “Sylvia”. De ce sa ma chinui sa inteleg ceva ce nu se vrea inteles, de fapt? Mie imi plac textele care sunt scrise pentru a fi intelese. De-aia mi-a placut intotdeauna filozofia. Acolo te concentrezi asupra unui lucru care iti este explicat. Daca as gasi un text religios asa, l-as citi cu interes. Dar am inteles ca e o “taina” si ca aia e cheia si ca trebuie sa ne lasam patrunsi de taina. Si nu stiu cum m-as putea lasa patrunsa de o taina. Trebuie sa o inteleg mai intai si apoi sa ma las patrunsa de ea sau trebuie sa ma las, pur si simplu, patrunsa de ideea de taina? Nimeni nu o sa va raspunda. Veti ajunge la raspunsuri si mai complicate decat intrebarea in sine, veti auzi numai arhaisme, cuvinte statute ca “propovaduire” sau “milostivire” sau “pogorare” si astea sunt cele mai blande. Sunt unele atat de dure incat incerc sa le uit, ca sa pot sa inot si eu catre un mal, oricare ar fi el.

Sa inteleg ca partea cu “crede si nu cerceta” vrea sa spuna ca trebuie sa luam textele religioase, sa le citim si sa le acceptam entuziast ca atare, fara sa le intelegem. Si, daca stam sa ne gandim, treaba asta se petrece la orice nivel in Romania, crestinismul ortodox romanesc poate sa fie mandru, si-a lasat cu adevarat amprenta pe societatea noastra. Exista oameni cu functii importante care nu stiu sa foloseasca un copiator pentru ca nimeni nu se coboara sa intrebe un director de marketing daca chiar stie sa foloseasca un copiator. Asa si cu textele crestin-ortodoxe. Nimeni nu va indrazni, data fiind fortareata de neclintit construita in timp in jurul ideii de Dumnezeu, sa intrebe cum stau lucrurile, de fapt, ce inseamna ele si ce implica ele. Sau sa te intrebe, in cazul in care te dai ca ai inteles cum stau lucrurile cu Dumnezeu, cum stau ele, cu adevarat. E o taina de care tu te-ai lasat patruns si altii nu. Ghinion. Citeste texte ca cele de pe orice site religios asa incat sa te tampesti suficient si sa nu mai ai nici o reactie. Si asculta posturi ca “Trinitas” asa incat indobitocirea sa fie completa. Daca ai si cateva posturi de televiziune religioase e si mai bine, spalarea de creier va fi completa si, in curand, nu vei mai intreba nimic. Despre asta este vorba, de fapt, nu? Ca la doctorii romani. Ai ajuns la ei asadar esti bolnav, nu mai esti o entitate dincolo de aceasta boala. Nu vei fi tratat ca o individualitate, in mintea medicului vei fi un bolnav. La fel si la oamenii care se dau priceputi in ale crestinismului. Ai ajuns la ei asadar esti crestin sau pe cale sa devii, nu mai esti o entitate dincolo de crestinism. Nu vei fi tratat ca o individualitate, in mintea celui cu care vorbesti vei fi doar un crestin sau un om care are o nevoie imperativa de a deveni crestin. Si in loc sa te curteze el pe tine, sa se dea peste cap sa-ti vanda ideea asta, la fel ca vanzatorii din tarile ortodoxe, o sa porneasca de la ideea ca vei cumpara oricum sau ca cineva tot va cumpara marfa asa ca nu este nevoie de efort. Iar asta mie nu imi place deloc. Pentru ca este evident ca asta este unul din motivele pentru care crestinismul pierde teren in randul oamenilor inteligenti si prinde la prosti singuri si fara nici o sansa in viata. Crestinismul ortodox nu stie sa te atraga. El te prinde si te asupreste, fie si numai bagandu-ti pe gat incantarea obligatorie. El nu iti da drept real la replica, la indoiala, la erezie constructiva, la alegerea unei alternative care sa ti se potriveasca mai bine, el se considera superior, el se considera unica varianta si asta mi se pare oribil. Apar o multime de versiuni ale ideilor continute in Biblie, tot felul de textulete, carticele, rezumate, extrase, rugaciuni (bine, ele sunt scoase pentru ca Biserica Ortodoxa Romana sa stranga bani din care sa nu fie in stare sa faca nici macar un spital dar asta este altceva, lacomia si mafia din cadrul Bisericii Ortodoxe sunt subiecte care nu se discuta, pentru ca atunci cand o teapa financiara este mult prea mare, nu se mai discuta la noi) dar toate sunt doar o adancire intr-un labirint al prostiei si necunoasterii, al refuzului de a intelege ceva, al refuzului de a te gandi serios la Dumnezeu si la cum ar trebui sa fii, la ce ar trebui sa devii in virtutea existentei Lui, nicidecum de teama Lui. Si asta s-a raspandit bine la noi in societate: parintii isi iubesc copiii dar ii mai si trosnesc din cand in cand. Trebuie sa iti iubesti parintii dar sa iti si fie frica de ei. Ei te scot din orice cacat, nu trebuie sa fii ceva anume sau intr-un fel anume dat fiind ca esti copilul lor dar te pot pedepsi arbitrar si sinistru la un moment dat. Tot pentru ca esti copilul lor. Asa ca si in aceasta privinta ortodoxia s-a impus.

O cunostinta mi-a spus ca este ridicol sa vezi cum occidentalii au diminuat valoarea crestinismului si respectului pentru Dumnezeu prin preoti care joaca baschet cu enoriasii sau prin preoti care merg sa bea un suc cu enoriasii. Da, intr-adevar, este sinistru. Cred ca ortodocsii sunt ingroziti de asta. Sa fii considerat egal cu un preot si sa nu-l vezi pe un piedestal care ti-a fost impus ci sa-l cunosti iar el sa iti demonstreze faptul ca este un om exact ca si tine. Si sa aiba si alte activitati pe langa mancat si asteptarea tainei care sa-l patrunda sau care sa-i faca lucruri pe care noi nu le stim.

Trebuie sa recunosc ca Biserica noastra si interpretarea pe care continuam sa o dam ca niste slugi fara minte crestinismului, aceasta pliere vesnica fara tresariri individuale si fara urma de reactie la greselile de logica si de bun simt continute in felul in care este propagata religia la noi, toate astea ne-au intrat in sange si pot fi vazute in fiecare detaliu. Nu sunt deloc de acord ca ne-am pierdut legatura cu biserica. Dimpotriva, cred ca ea este stransa ca dracu, ca sa ramanem in zona crestina. Nu discutam despre nimic, subiectele care ne-ar putea emancipa si elibera sunt tabu, fie ca este vorba despre vibratoare sau necesitatea puparii unui geam slinos sub care sunt niste oase. Niste “oseminte”, pardon. Nu comunicam intre noi pentru ca se presupune ca unele chestii precum familie, plod, casatorie, botez, inmormantare, iubire se fac pur si simplu, de la sine si cu voia lui Dumnezeu. Nu avem grupuri de sprijin, nu avem emisiuni in care sa se discute cu adevarat ceva, nu scriem carti de self-help daca nu sunt despre cum sa te imbraci sau despre cum sa te porti in societate, suntem niste spagari imputiti, cerem si primim bani fara sa spunem cati strangem si ce facem cu ei, vorbim intr-o limba de lemn care ascunde faptul ca nu prea stim mare lucru despre nimic, suntem conservatori si ai naibii iar cand nu avem argumente, trantim ceva religios care sa lase orice interlocutor inteligent fara replica. Pentru ca ce replica ai putea da la ceva care suna asa: “Revarsa-Ti bunatatea Ta/Pe-a noastre neputinte/Ca sa putem smeriti purta/A CRUCII suferinte.”

Intai de toate, vreau sa spun ca este trist sa vezi ca cei care ne sunt contemporani se apuca sa scrie texte religioase si, in loc sa le faca proaspat si sa le scrie bine, le scriu chiar mai prost decat sunt scrise cele vechi acceptate si vandute peste tot de biserica. Nimeni nu vrea sa scrie ceva care sa aiba o logica si o aplicabilitate, nimeni nu vrea sa renunte la incalceala asta care ascunde atata dementa si atata stagnare, ba mai mult, ne si freaca la cap pe noi, astia care incearca sa inteleaga ceva. Exact asa cum orice om invins si fara bucuria de a trai te freaca la cap sa te angajezi, sa te conformezi, sa renunti la a mai crede ca esti puternic si ca poti schimba ceva. In tine si in ceilalti. In ziua in care nu vom mai percepe crestinismul ortodox ca pe o apasare, ca pe un pistol tinut la tampla, ca pe o obligativitate, ca pe o unica posibilitate, ca pe o taina, ca pe o unica salvare, in ziua in care nu voi mai auzi ca este un pacat sa te convertesti sau sa iei in calcul ideea convertirii, in ziua in care nu voi mai auzi ca buddhistii, musulmanii si hindusii vor ajunge in iad pentru ca nu sunt crestini, promit sa citesc si texte religioase. Dar, vedeti, este un cerc vicios. Daca se va ajunge vreodata la situatia descrisa de mine, textele religioase vor avea sansa de a fi cat de cat interesante sau macar putin mai indepartate de nebunie si de prostie.

Later edit: am intrebat, intr-un fel de “Fratii Karamazov reloaded”, o fata credincioasa de ce, in acceptiunea unui crestin-ortodox, copiii trebuie sa sufere. Ce imi poate zice ea, din credinta ei solida, despre un copil care sta inchis intr-un closet hranindu-se din fecale saptamani in sir sau ce imi spune ea despre un copil abuzat sexual ani de-a randul. Si mi-a spus: “Uite, astea sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le stie.” Si a indraznit sa ma intrebe, peste ani, de ce m-am convertit la buddhism. Pentru ca in buddhism exista un raspuns la intrebarea asta, pentru inceput. Au fost nenumarate intrebari care m-au preocupat de cand sunt mica si pe care crestinismul mi le-a alungat printr-un raspuns imbecil, de obicei acelasi. Dar sa ne linistim cu inca o bucata de intelepciune extrasa din blog-ul asupra caruia mi-a fost atrasa atentia: “Crescut-ai fost la templu/In spirit preacurat/Sa poti primi CUVANTUL/Ce-n Tine S-a-ntrupat.”

Crescut ai fost la “templu”? Asta-i tare. Poate ca totusi exista o speranta, poate ca exista pe undeva legaturi nestiute ale crestinismului ortodox cu buddhismul.

Według informacji z Orisy około pięciu tysięcy chrześcijan nadal ukrywa się w dżungli. Kolejne dziesięć tysięcy opuściło swe domy i przebywa w tymczasowych obozach przygotowanych przez władze i strzeżonych przez policję oraz oddziały paramilitarne.

Chrześcijanie w Indiach podkreślają, iż to nie pierwszy przypadek pogromów organizowanych przez fundamentalistów hinduskich. W przeszłości miały one miejsce także w innych rejonach Indii.
Indyjskie władze kościelne są coraz bardziej zaniepokojone nie kończącą się falą przemocy. Arcybiskup Vincent Concessao, metropolita Delhi uważa, iż sytuacja w regionie nie polepsza się. Zdaniem arcybiskupa, konieczne są bardziej efektywne działania na rzecz zakończenia przemocy.

zrodlo: gazeta

Slowem jedna wielka religia vs druga... samo zlo kurcze...

No tak, ale żeby trafić na taka imprezę trzeba najpierw:

a) poznać Hindusa/Hinduskę

b) zaprzyjaźnić się z Hindusem/Hinduską

c) mieć to szczęście, że Hindus/ Hinduska postanawiają wstąpić w związek małżeński

d) mieć to szczęście, że stanie się to akurat jak będę w Indiach

Jaka jest na to szansa? 20%, 30%? Według europejskiej miary tak. Ale nie hinduskiej. W ciągu trzech tygodni pobytu w Indiach "otarłam" sie o jedno wesele i zostałam zaproszona na drugie. Czy wymienione wcześniej założenia zostały spełnione. Spójrzmy:

a) Nie znałam Hindusa/ Hinduski, na którego ślub zostałam zaproszona

b) w takiej sytuacji trudno mówić o przyjaźni

c) w związek małżeński wstępowała siostra Hindusa, który był kolega moich znajomych (zostaliście kiedyś zaproszeni na ślub siostry kolegi znajomych?)

A mimo to na ślub poszłam. A czego można się spodziewać po takiej imprezie? Przede wszystkim tego, że nie jest to wydarzenie jednodniowe. Podobno teraz jest sezon ślubów. Ale kiedy w Indiach go nie ma? Moi Hinduscy znajomi dostają około trzech zaproszeń na wesele w miesiącu. Świętowanie zaczyna się czasem podobno kilka tygodni wcześniej. A tydzień poprzedzający ceremonię to już nieustanne party. Jako że "zaliczyłam" dwa koktaile mam pewne porównanie.

Pierwszy na który trafiłam (1 dnia pobytu w Indiach!) przypominał dokładnie ten z Monsunowego Wesela. Dobrze sytuowana rodzina (piękny dom, całodobowa ochrona policji i tabun służących to oznaka, ze znajdujemy się na terenie posesji rodziny z wyższej klasy średniej), ciotki, wujkowie, dziadkowie, tzw masi (siostra matki, ktoś w stylu chrzestnego),kuzyni, kuzynki, siostry, bracia, przyjeżdżający z USA, Kanady, Egiptu., etc. Jak mnie zapewnione - ok 80 osób to naprawdę najbliższa rodzina. Przedstawiono mnie wszystkim, nie pomijając stopnia pokrewieństwa.Drugi przypominał imprezę- dj, dużo młodzieży, coś w rodzaju barbecue i zawodowi "henniarze".

Oczywiście nie mogłam sobie odmówić tej przyjemności i dłonie i stopy mam pokryte  czerwona mazią.

Po kilkugodzinnej imprezie, kiedy zmęczeni chcieliśmy wracać do domu, powiedziano nam, że "przecież nic nie zjedliśmy", więc na wynos dostaliśmy jakieś 2, 3 kg jedzenia!

Mówi się, że Polacy są gościnni, ale przy Hindusach jesteśmy zdystansowanymi Norwegami.

Varanasi, Benares czy Kashi-ponad 3-milionowe miasto- to najświętsze miasto Indii. To właśnie do Varanasi od tysięcy lat pielgrzymują Hindusi. Zakończenie żywota ziemskiego w tym miejscu jest ich marzeniem i czasem w ogóle celem życia. Najświętszą rzeką Indii jest Ganges, wzdłuż której właśnie w Varanasi znajdują się ghaty- schody, na których ma miejsce rytualne palenie zwłok. Ale nie tylko. Tu skoro świt Hindusi modlą się i odbywają kąpiele. Palenie zwłok odbywa się na Ghacie Manikarnika. Noc i dzień. Dym i zapach palących się ciał unosi się nad miastem. Odbywamy rejs po Gangesie aby zobaczyć wschód słońca nad rzeką. Zachód słońca również obserwujemy z łodzi sunącej po świętej rzece. Miejsce to doprawdy niezwykłe i mistyczne. Niezwykle wąski labirynt uliczek, krowy, którym trzeba ustąpić, muzyka, dziesiątki tysięcy Hindusów poruszających się we wszelkich możliwych kierunkach. Atmosfera miasta jest unikatowa. Nad rzeką pali się nigdy nie gasnący ogień, w którym kończy się istnienie ludzkiego ciała, w mieście ludzie świętują, krowy mogą wszystko, żebracy proszą o jałmużnę. Nic się nie zmienia od lat. Varanasi poraża i dostarcza ultra mocnych doznań.

Nasze hotele w Varanasi:

hotel Palace on Ganges

hotel Pradeep

sursa: India (MNN)
http://mnnonline.org

Site-ul a raportat ca incidentul a avut loc la aproximativ la ora 12,30 pm, cand un grup de 20 de membri aparţinând grupurilor radicale, hinduse, şi anume Jagarna Vedike (iluminismul grupului hindus) şi Vishwa Hindu Parishad (World Hindu Council)- au inchiriat un spatiu in cladirea colegiului si au atacat studenţii şcolii.

Site-ul a raportat de asemenea, că un lector numit Rev Jayaprakash desfăşura cursuri pentru ultimele două luni în Colegiul Biblic, pentru mai mult de 15 de studenţi.

Batuti de radicalii hindusi, Rev Isaac, Rev Jayaprakash şi cincisprezece elevi au fost răniti în atac. Apoi radicalii hindusi le-au luat Bibliile, au spart ferestrele si au distrus tot mobilierul în funcţie.

Rev Jayaprakash a fost cel mai ranit in atac. Atacatorii au pretins că el a fost desfăşura "convertiri fortate"

Prin intermediul site-ului web. a fost cunoscut faptul că, Dr. Isaac Rev Namadevu a depus o plângere împotriva radicalilor. Ca rezultat, unsprezece din atacatori, au fost arestati şi pastrati la politia din Gandhinagar. O anchetă este în continuare deschisa cu privire la caz.

James Varghese, http://www.assistnews.net

sursa: http://agentiakairos.ro

Kuba

Moje stanowisko ..........uwaga to : Business Development / Executive czyli jestem szychą, jakby ktoś chiał się ze mną skontaktować :+91 11 30 82 77 92 jakub@jintaninternational.com. Generalnie robota będzie średnia ..... szefo chce od nas żebyśmy mu usprawnili system zdobywania nowych klientów i dojenia starych .... a najlepiej to jakbysmy wszystko mu ulepszyli....ale danych żeby zobaczyć za co się najlepiej brać i co zmieniac to już tak otwarcie i chętnie nie śpiewa. Generalnie nie mam jeszcze jakoś sie jak na niego nastawiać ale chyba go nie polubię ....... taki los.

A jutro rano planuję zmierzyć się z urzedem dla obcokrajowców czyli dla mnie ....czuje że będzie dobry fun .... jako zagorzały fan Poczty Polskiej i innych urzędów już nie moge się doczekać spotkania z legendarną Indyjską biurokracją.

Pozdro

.ps nie wiem czy mam pisać Indyjski/Indyjska Czy Hinduski/Hinduska ...... poprosze jakiegoś znawcę tematu o pomoc.

Starałem sie przegonić gada z powrotem na balkon ale zamiast tego schował się w szafie .... a że było już dość późno ....a dzisiaj mam pierwszy dzień w pracy ....dałem za wygraną i poszedłem spać.... Przed chwilą dowiedziałem się że w naszym mieszkanku żyje sobie kilka takich stworzeń i że są całkiem pożyteczne bo wsuwają komary .... no to jestem ich przyjacielem.

-----------------------------------------------------------

Udało mi się wczoraj zrobić całkiem fajne zdjęcie ..... wracałem ze sklepu i zobaczyłem dziewczynkę która właśnie wyszła od fotografa, była mocno zaabsorbowana oglądaniem swoich zdjęć legitymacyjnych/paszportowych ..... grzecznie spytałem czy nie mógłbym jej zrobić zdjęcia i na migi poprosiłem o poniższą pozę :

Pozdro

Kuba

Credinta martorului William Carey ramine pentru noi un exemplu demn de urmat pe calea care ne este si care ne ramine larg deschisa: evanghelizarea lumii. William Carey si-a scris numele in istorie ca cel care a reusit sa smulga Biserica din somnolenta care o caracteriza in acel secol si din lenea ei spirituala.

William Carey s-a nascut in Paulersbury, in Anglia, comitatul Northamptonshire, in anul 1761. Parintii lui erau saraci, iar biserica pe care acestia o frecventau era biserica anglicana. Pina la virsta de 6 ani, cea care s-a ingrijit de educatia lui William a fost bunica sa, care l-a invatat sa citeasca, folosind ca manual de citire Biblia. Apoi este dat la scoala, si pe masura ce a crescut, a inceput sa aiba o mare pasiune pentru literatura, imprumutind din satul lui orice carte care i se parea interesanta. La virsta de 14 ani devine ucenic timp de cateva luni, dar nu poate lucra in aer liber si in soare din cauza unei boli a epidermei (pielii). Asa ca se reprofileaza si devine cizmar.

In ceea ce priveste educatia sa religioasa, cunoscind despre Dumnezeu multe lucruri si pe deasupra cunoscind bine catehismul, avea impresia ca este un bun crestin.

Intr-o zi, cu ocazia unei zile de post national a intrat in biserica dissenterilor, unde a ascultat o predica care vorbea despre iesirea afara din tabara pentru o intilnire cu Hristos si pentru purtarea ocarii Lui (Evrei 13:13).

Din cauza acestui text, el hotaraste sa iasa din tabara, ca sa fie cu cei care poarta ocara lui Hristos. Din acea zi el va participa la serviciile religioase ale dissenterilor. Cautarea sa va deveni mai intensa in cunoasterea Domnului Isus. Participa la predicile lui John Wesley si ale prietenilor sai, predici care actionau asupra mintilor oamenilor. Incepe sa-si puna o multime de intrebari, care îi vor indrepta pasii tot mai mult spre autoinstruire si spre consolidarea cunostintelor biblice.

In 1781 se va casatori cu Dorothy Plackett. Ea era o tinara pioasa, dar nestiutoare de carte.

Printre intimplarile cele mai importante ale vietii sale putem consemna intilnirea cu citiva baptisti, adunati la o intrunire frateasca, in apropierea localitatii Olney. Acesti pastori erau constituiti intr-o asociatie care privea perfectionarea lor pentru slujirea in bisericile locale. Ei aveau anual cite o intilnire. Participind la o astfel de intilnire, William Carey este atras de bunatatea si dragostea acestor oameni, care l-au invitat la o masa frateasca, cu toate ca nu avea bani la el pentru a participa la astfel de intilniri.

Este invitat sa predice intr-un sat si acest lucru il motiveaza pentru a incepe sa studieze tot mai mult, in vederea viitoarelor studii biblice sau predici.

In urma studiului personal asupra botezului in apa la virsta adulta si in deplinatatea facultatilor spirituale si mintale, avind ca baza scripurale Noul Testament, el se boteaza.

In anul 1785 este chemat ca invatator la scoala din localitatea Moulton, prilej cu care va participa la intilnirile bisericutei baptiste din aceasta localitate. El va deveni membru al acestei comunitati si in curind va fi ales predicatorul lor. Incepe studiul individual al mai multor limbi straine, dintre care trei limbi moarte. Are pasiune pentru geografie si botanica si o sete nestavilita de cunoastere. La Moulton a locuit patru ani, timp in care a crescut spiritual foarte mult, devenind un crestin profund si cu o gindire de mare calitate. Sufletul sau este cuprins de febra calatoriilor si al explorarilor. El citeste sirguincios toate cartile care i-au cazut in mina, despre popoarele pagine, despre trecutul misionar al Bisericii si despre secolele intunecate ale ei. Incepe tot mai mult sa il atraga aceasta lume indepartata si neexplorata a “ campului de misiune”. E ordinat ca pastor baptist.

In micul cerc format din pastorii baptisti din imprejurimi se studiaza mult scrierile lui Jonathan Edwards, teologul baptist american. Carey trage concluzia: “ Daca toata lumea poate si trebuie sa auda Evanghelia, este de datoria celor care o poseda sa i-o duca”. Presedintele acestei adunari îi trage un perdaf zdravan: “ Tinere, stai jos. Cand o sa-i placa lui Dumnezeu sa converteasca paganii, o s-o faca fara ajutorul tau sau al meu”. Toti sunt surprinsi de acest raspuns, Carey mai mult ca oricare altul. Ideea pune stapanire pe el, il poseda, il domina. Scrie o carte in 1792 -“ O cercetare a obligatiei crestinilor de a folosi mijloace pentru convertirea paganilor”. Nu este o lucrare sentimentala in care autorul incearca sa provoace mila pentru o lume pagana in pericol de moarte, ci o provocare la lucrarea misionara, a carui cuvant de ordine este” OBLIGATIE ”.

In 1792, in luna mai, la o adunare tinuta la Nottingham, William Carey predica din Isaia 54:2-3. Aceasta predica va intra in istorie. Este o predica in doua puncte si rezuma doua mari idei:

Asteptari lucruri mari de la Dumnezeu.

Intreprindeti lucruri mari pentru Dumnezeu.

Atunci a fost fondata Societatea Misionara Baptista la Kettering, cu un fond initial putin peste 13 lire, ca rezultat al viziunii lui William Carey. Apoi vor lua fiinta alte societati misionare in Scotia, Tarile de Jos, In Anglia, America, Societatile Misiunilor Evanghelice din Paris, etc.

Unde sa se duca la inceput ? India ? Inca nu este un imperiu britanic; era un conglomerat de popoare cu limbi diferite unde haosul politic era complet si paganismul era rege. Intr-o zi Carey primeste o scrisoare de la un oarecare John Thomas, medic, care se intoarce dintr-o sedere in Bengal si care declara ca vrea sa se intoarca acolo, dar de data asta ca misionar. Comitetul misionar ia deci hotarirea de a-i trimite pe cei doi in Bengal.

In data de 23 iunie 1794 ei pleaca in India. Calatoria dureaza cinci luni; sosesc in Calcutta. Timp de mai multe saptamini pentru ei viata va fi foarte grea, nesigura, traind in saracie lucie. William Carey incepe sa predice chiar de la sosirea lui, indata ce a fost lasat printre oamenii de pe strada si in pietele satelor, in limba bengali.

John Thomas are o oferta printr-un prieten al lui, domnul Udley, care si-a construit doua manufacturi pentru tratarea indigoului si care cauta doi administratori. Carey s-a decis sa plece de la Daharta la Mudbatty, unde va conduce fabrica de indigo. Muncitorii pe care îi are in subordine, familiile lor, satul lor, in care este construita fabrica sunt oamenii pe care îi evanghelizeaza. Predica in bengali, dar dar studiaza limba hindusa pentru a se apropia de hindusi si pentru a se familiariza cu dialectele lor. El predica de mai multe ori pe saptamina, dar dupa 6 ani inca nu avea nici un convertit. Deschide o scoala, dar elevii fiind prea saraci sunt luati inapoi de parintii lor pentru a munci. Fabrica de indigo este inchisa definitiv.

O scrisoare de la Carey are ca rezultat fondarea Societatii Misionare Londoneze a Congregationalistilor, in 1795. In aceasta scrisoare el cere mai multe cupluri misionare. Patru misionari au pornit la drum, dupa noua luni. Printre ei, William Ward, tipograful Joshua Marshman, invatatorul Grant Brunsdon, o domnisoara Tiffy care trebuia sa se casatoreasca cu un misionar sosit de curind ca intarire, John Fountain. Dar cei patru misionari sunt prizonieri in micul teritoriu de la Serampore, unde guvernatorul danez i-a primit cu multa simpatie. Ei nu se pot intilni cu Carey. “ Nici o piedica, este de parere guvernatorul, spuneti-i domnului Carey sa vina sa se instaleze la Serampore !” in 1800 s-a mutat la comania daneza Serampore cu sotia si cei trei baieti.

Serampore nu era numai o colonie misionara, ci si o comunitate. Misionarii constituiau o singura familie, totul mergea in caseria comuna. Joshua Marshman va deschide o scoala. Scopul sau imediat este sa procure mijloace de trai pentru misiune. Cu sotia sa Hannah, prima femeie misionara in India, organizeaza clasele si internatul. Internatul se va dovedi o sursa serioasa de venituri pentru misiune. Scolile lui Marshman se extind, masinile de tiparit ale lui William Ward cresc in importanta si din ele ies exemplare dupa exemplare ale traducerilor Scripturii. Viata la Serampore este organizata ora cu ora si programul este respectat cu punctualitate. Desteptarea este in zori, la ora 6. La ora 7, munca la tipografie si la scoala. Carey lucreaza o ora in gradina in fiecare zi. La ora 8 serviciul divin in comun, apoi micul dejun, dupa care, fiecare se intoarce la munca sa; Carey la slujba sa permanenta de traducere. De la ora 12 la ora 15 masa de pranz, lectura, siesta. La ora 15 reluarea lucrului, studiul limbilor cu ajutoare dintre indigeni. Seara, predicarea Cuvintului pe strazi, servicii religioase in interior, intrunire intima pentru lectura, conversatie, rugaciune. Carey predica de 5-6 ori pe saptamina. Intrunirile in aer sunt cele mai interesante, caci sunt insotite de conversatii, intrebari si raspunsuri. Incep sa treaca din mina in mina brosurile in bengali. Ele se ocupa mai ales de idolatrie si prezinta mesajul harului lui Dumnezeu in Hristos cel crucificat.

Guvernatorul, surprins de nivelul foarte scazut al capacitatilor profesionale, fondeaza un colegiu la Calcutta. Carey va preda cursuri de bengali, incepind cu treisprezece studenti. In trimestul urmator i se va incredinta si predarea sanscritei. El compune o gramatica in bengali, o alta in sanscrita si se pune pe lucru pentru alcatuirea unui lexicon sau dictionar poliglot pentru toate limbile derivate din sanscrita. Carey este numit profesor titular. Cantitatea de munca depusa de el in timpul unei zile depaseste imaginatia. Jurnalul sau ne arata cum isi folosea timpul. Intr-o anume zi, el noteaza: a citit dupa trezire un psalm in ebraica, a lucrat ziua la traducerile in curs, in patru limbi diferite si si-a terminat ziua citind un capitol din Noul Testament in limba greaca. In aceeasi zi a mai si predicat.

La Serampore deschide o institutie de invatamint superior. Planul lui Carey si a prietenilor lui este sa asigure tinerilor hindusi, mai ales celor convertiti, o pregatire superioara, in care, pe linga adevarurile crestine, sa fie expuse si sistemele de gindire necrestina pentru a inarma spiritele impotriva minciunii si ratacirii.

Cei trei fii ai lui Carey- Felix, William si Jabez devin cu timpul predicatori si misionari in posturi avansate. Carey moare in 9 iunie 1834.

India s-a deschis pentru activitatea misionara dupa 1813 cind Compania Indiilor de Est a fost obligata sa admita misionarii. Incet, cu mari eforturi de consacrare si de rabdare, solul a fost arat, iar samanta semanata. Secerisul s-a lasat asteptat, primele semne s-au aratat dupa multa vreme. In 1804 mica comunitate de 48 de indigeni din caste diferite, toti botezati, s-au constituit intr-o biserica. In 1809 biserica numara doua sute de membri indigeni. Incepind din anul urmator s-au deschis noi statiuni misionare in diferite locuri din Bengal si din Orissa, adunarea se descentralizeaza, dar centrul ramina mereu Serampore.

Astazi, misiunea baptista in India numara peste 1500 de pastori si misionari, lucrind in peste 3800 de biserici. Numarul membrilor botezati este de aproximativ 413.000. William Carey a lucrat pentru viitor. Harul lui Dumnezeu care a ridicat din nimic un slujitor de o asemenea anvergura, cu nenumarate talente, printre care uimitorea lui usurinta de a invata o limba straina n-a fost deloc de neglijat. Cel care l-a botezat isi nota in jurnalul sau “ Am botezat azi un biet cizmar”. N-avea de unde sa stie ca “ acel biet cizmar ” avea sa supervizeze peste citeva zeci de ani 6 traduceri complete si 24 incomplete ale Bibliei.

William Carey a fost un om al Bibliei. El s-a hranit din ea. Ea este adevarul ! îi placea lui sa proclame, si pentru ca este adevarul el o duce si altora, pentru ca cat mai multi oameni sa aibe acces la ea.

El a fost un om al rugaciunii. Cite imprejurari in care n-a avut ce sa faca decit sa se agate de Dumnezeul sau, dar si ce experienta a rugaciunii eficiente ! A devenit si a ramas un om al viziunii. Viziune a multimilor care se pierd de-a lungul si de-a latul lumii. Viziune de asemenea a puterii lui Dumnezeu, de la care se poate astepta ceva si pentru care putem intreprinde lucruri mari.

Daca William Carey a avut influenta considerabila, lucrul acesta este in mod sigur datorita viziunii sale despre Biserica. El credea si predica ca Biserica este comunitatea celor care au fost nascuti din nou la viata de sus si care isi dau mina impreuna pentru slujirea Domnului. William Carey n-a dorit sa fie un om singuratic, ca atitia altii inaintea lui; el a fost un om al bisericii in sensul ca puternica sa convingere era ca evanghelizarea- care este misiunea esentiala a Bisericii – nu poate fi lucrarea unui om, ci a Bisericii insasi.

William Carey a fost un autentic discipol al lui Isus Hristos. La aceasta il cheama Dumnezeu pe fiecare credincios !!!